TAIEREA PADURILOR S-A FACUT
CU VOIE DE LA GUVERNANTI
M-a pus dracul sa ma duc de curand in week-end sa-mi plimb cainele si copilul in Padurea Baneasa, crezand ca acolo imi pot feri odrasla si animalul de trafic si voi respira ceva aer curat. Dar de unde
Am ocolit zona Gradinii Zoologice, stiind ca de obicei acea parte a padurii este aglomerata. Am luat-o pe una din aleile asfaltate laturalnice. Nici bine nu am patruns ca m-a si izbit un miros inabusitor de mici. Nici cainele in lesa nu mi-l mai puteam tine, el tragand in toate partile, dupa cum venea mirosul. si venea din toate partile. Muzica ca la balamuc. Ba manele, ba lautareasca, ba populara, ba dance
Fiecare masina parcata cu muzica ei. Copilul incepuse sa dantuie, el stia ce, ca nu prea se intelegea nimic. M-am gandit sa intru mai in mijlocul padurii poate scap de haosul ce ma inconjura. Pe naiba.
Cum or fi intrat cu masinile pana acolo, nu stiu. Intr-o vreme existau niste bariere la capatul aleilor, sa nu circule masinile in padure, dar dupa cum observam, degeaba. In sfarsit, am ajuns intr-o zona nepoluata fonic, dar, dupa cum mi-au vazut ochii, poluata cu materiale de constructii desertate in mijlocul padurii. Mormane de ciment, resturi de gresie, faianta zaceau printre copaci. Mai merg ce merg si dau de un gard. Dincolo o vila. Ma intreb cum si-or fi construit astia casa tocmai in padure. Ajung acasa nervoasa de ideea pe care am avut-o, dau drumul la televizor si dau cu ochii de Gabriel Oprea, care, in stilul lui pompieristic, declara ca impreuna cu primarii de sector au facut un control in importante zone ale Capitalei.
Era mentionata si Padurea Baneasa. Ma simteam ca intr-o secventa dintr-un film de comedie. A dracului coincidenta. Unul dintre primari arata in reportajul mentionat ca a mobilizat efective de jandarmi, muncitori si utilaje care sa intretina paza, curatenia si degajarea gunoaielor din zona. Pe dracu, doar ma intorsesem cu putin timp de acolo si nu vazuzem picior de jandarm, muncitor sau roata de utilaj. Padurea era infecta, iar paza deloc. La cateva zile diferenta un anunt imobiliar imi sare in ochi. "Vand teren forestier cu destinatie locuinte, 50.000 mp." Asta inseamna zece hectare. si alte anunturi plasate in zona enuntau vanzari de teren impadurit, dar in proportii mai mici. Pai in ritmul asta va disparea, in cativa ani, toata padurea.
Daca nu moare de poluare, va muri sigur de mana omului
Apelez la legislatie sa vad in ce conditii se poate defrisa. In scurt timp, mi-am cam prins urechile. De atatea schimbari si modificari in legislatie nu ma lovisem de mult. Urmarind firul demersurilor din 1990 si pana in prezent mi-am dat seama ca toti cei care s-au perindat la guvernare si in parlament au modificat legea in acest domeniu dupa cum le-a fost interesul. Probabil, o data ce activitatea de constructii a luat amploare, ridicandu-se nenumarate vile si depozite in special la periferia oraselor si in imediata apropiere a padurilor, si legislatia trebuia sa devina din ce in ce mai permisibila defrisatului.
Nu este deloc necunoscut faptul ca in jurul Bucurestiului, si in special in nord, in zona padurii Baneasa, au aparut nenumarate cartiere de vile. Daca terenurile ce nu apartin padurilor au fost de mult ocupate, presiunea persista de ceva vreme asupra terenurilor impadurite. Un metru patrat de padure costa de zece ori mai putin decat un metru patrat de teren viran. O afacere cat se poate de rentabila. Cumparati padure, o defrisati si o vindeti ca teren construibil. La un hectar poate sa iasa un profit de circa un milion de euro, daca luam in calcul pretul actual de cumparare de 15 euro/mp de padure si de 100 euro/mp ca teren defrisat, scazand toate costurile defrisarii si obtinerii autorizatiilor.
Primul imbold a fost dat o data cu aparitia Ordonantei de Urgenta nr. 96/1998 (devenita Legea nr. 141/1999), care aducea ceva modificari la Codul silvic. La capitolul exceptii de la interzicerea reducerii suprafetei padurilor din fondul forestier national s-au introdus, pe langa executarea de lucrari, instalatii si constructii necesare pentru gospodarirea fondului forestier, si cuvintele "sau in interes propriu", la cererea proprietarilor si cu aprobarea autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura. Poate ca pe undeva era fireasca aceasta modificare, atata timp cat proprietarii de drept incepusera sa-si primeasca padurile inapoi, si dupa interesul fiecaruia sa faca ce doreste pe proprietatea lui. Insa in toata lumea fondul forestier are un statut aparte.
Nu se permite defrisarea decat in anumite conditii stricte. Desi OUG nr. 96/1998 prevedea ca taierile de paduri in interes propriu sa se faca numai cu compensarea unei suprafete de teren limitrofe padurii si cu plata unei taxe ce tinea cont atat de masa lemnoasa taiata, cat si de costurile de impadurire, ea nu limita, insa, in nici un fel marimea suprafetelor ce urmau sa fie defrisate. O data cu schimbarea Puterii in 2000, jocurile de culise au reinceput sa apara in acest domeniu. Brusc, un grup de initiatori apartinand PSD, printre care si Viorel Hrebenciuc, inainteaza spre dezbatere in Camera Deputatilor un proiect de lege de modificare a OUG nr. 96/1998. Dupa un an de dezbateri in Parlament apare Legea nr. 75/2002, prin care se scotea obligatia proprietarului care vrea sa defriseze de a pune la dispozitie teren in compensare pentru reimpadurire, ramanand valabila doar plata unor taxe.
Legea a aparut in ianuarie 2002, iar ordinul ministrului agriculturii nr. 303 prin care s-a introdus, in final, o limita a marimii suprafetei de padure ce poate fi defrisata (5% din suprafata de padure detinuta sau nu mai mult de 200 mp) a aparut de abia in august.Opt luni in care cine a avut bani sa cumpere paduri, om s-a facut. In general, nu adevaratii proprietari de paduri au speculat posibilitatea de a obtine direct autorizatii si de a trece la taierea copacilor, pentru a vinde mai departe terenul tocmai bun pentru constructii. Taxele de defrisare fiind cam mari, ajungand chiar si la 600 de milioane de lei/ha, au preferat sa cedeze in fata samsarilor.
Mai departe autorizatiile au fost simplu de obtinut, atata vreme cat legea nu restrictiona in nici un fel scoaterea din fondul forestier a terenurilor impadurite si nici nu limita suprafata de defrisare. Daca cei de la directiile silvice pot fi oarecum absolviti de vina ca au autorizat in aceasta perioada taieri de padure pe suprafete si de peste 2.000 mp, cei care raspund de protectia mediului mai putin. Desi legislatia mediului prevede eliberarea unui studiu de impact in astfel de cazuri, constructiile pe terenurile defrisate au fost executate doar cu aviz de mediu, care se emite doar daca vrei sa tai un pom din curte, nu o intreaga padure.
O statistica privind cat s-a retrocedat, cat s-a defrisat legal si ilegal si cat mai apartine statului pe fiecare padure in parte, din tara sau din jurul Bucurestiului, ar fi fost interesanta si ne-ar fi indicat concret unde interesul ar fi mai mare. Am incercat sa obtinem aceste date de la directiile teritoriale de regim silvic si de vanatoare, dar am fost indrumati catre Ministerul Agriculturii. si aici am fost mai departe pasati la Regia Nationala a Padurilor, de unde ne-au trimis inapoi la minister. Toti, la unison, incercau sa ne convinga ca "nici usturoi nu au mancat, nici gura nu le miroase". Intr-un final, am gasit ceva date la Garda de Mediu.
Aceste statistici indica, pentru padurile din jurul Bucurestiului si din judetul Ilfov, un nivel al defrisarilor ilegale de 763 de hectare, fata de 1.360 de hectare cat este totalul suprafetelor de padure aflate in proprietate privata. Mai mult de jumatate. Ultimele statistici arata ca, pe toata tara, fata de 1989 fondul forestier national s-a redus cu peste 350.000 de hectare, in prezent. si ne mai miram cum de dispar padurile, de ce mor anual, numai in Bucuresti, circa 10.000 de oameni din cauza poluarii si de ce avem inundatii peste inundatii, dar si seceta in toata tara.
Padurile neretrocedate sunt greu de obtinut de catre mostenitori
Ca padurile prezinta un mare interes pentru cumparare o dovedeste si urmatorul fapt. Sunt cautate chiar si padurile care inca nu au fost retrocedate. Sistemul este unul simplu. Unii oameni, care asteapta de ani de zile ca primariile sa le elibereze titlul de proprietate, sunt de ceva timp bombardati de multe apeluri telefonice primite de la diversi indivizi care se recomanda avocati si care vorbesc in numele unor oameni de afaceri. Propunerea lor fiind una si buna: "vindeti-ne noua padurea". Intrebarea fireasca pe care si-o pun multi este: "cum sa facem acest lucru daca inca nu suntem titulari pe acel teren?". Raspunsul vine de indata: "cel care va va da banii il va obtine mai usor". \r\nEste si cazul surorilor Aurora Leonte si Georgeta Galani, care de cativa ani buni se lupta sa-si recupereze mostenirea de la parinti: zece hectare in padurea stefanesti.
Desi legislatia prevede urgentarea retrocedarilor, ele nu au primit decat un hectar, dar nu pe vechiul amplasament, ci in padurea Tunari. Pentru restul de noua hectare asteapta inca un raspuns oficial de la primaria stefanesti. \r\n"Sora mea primeste de vreo jumatate de an telefoane de la diversi indivizi care ne ofera un miliard de lei pe cele noua hectare care le avem de primit in padurea stefanesti. Probabil ca vor sa ne intimideze si sa ne faca sa renuntam si sa cedam padurea", ne spune intrigata Aurora Leonte. \r\nPadurea stefanesti este un caz aparte.
Ea se afla pe teritoriul administrativ al primariei stefanesti, dar conform legii apartine de Institutul de Cercetari si Amenajari Silvice (ICAS). Ordinul nr. 555/2003 al ministrului agriculturii privind identificarea suprafetelor din fondul forestier national exceptate de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente face ca padurea stefanesti sa nu poata fi data inapoi proprietarilor de drept. Astfel, circa 30 de revendicatori, cu dosare complete si aprobate de comisiile locale, nu stiu inca pe ce drum sa o apuce pentru obtinerea dreptului lor. \r\n"Nici un hectar de padure nu poate fi dat in padurea stefanesti. Eu respect legea. Apartine ICAS, dar acest institut este un bluf ordinar. Nu cerceteaza nimic aici in padure, dar cei de la Romsilva tin cu dintii de ea", ne-a declarat Aurel Rababoc, primarul comunei stefanestii de Jos.
Nici restituirea pe alt amplasament nu pare viabila. Padurile apropiate, Andronache si Tunari, au foat aproape in totalitate retrocedate. "Nu stiu unde sa le dam padurea. Se vorbeste ca putem da doar 20 de hectare in Andronache, dar cu restul ce facem", ne mai spune primarul.
Singurul sfat pe care il da primarul celor care isi vor padurea inapoi este sa dea autoritatile in judecata. \r\nAurel Rababoc, asupra caruia au fost aduse acuzatii ca l-a ajutat pe miliardarul Gigi Becali sa obtina sute de hectare de teren in zona Baneasa - Voluntari, nu pare strain de felul cum anumite persoane incearca sa intimideze proprietarii de drept sa-si vanda padurile. "Mafia este in floare. Am auzit si eu ca multi oameni si-au vandut proprietatile, fie padure, fie teren agricol, pe bani putini si chiar inainte sa-si obtina titlurile de proprietate. Notarii astia gasesc solutii juridice la orice. Eu, insa, nu ma bag in de-astea", sustine Aurel Rababoc. \r\nDaca intrebi localnicii din satele si comunele din jurul Bucurestiului despre mafia terenurilor, unii se feresc sa vorbeasca sau sa pronunte nume, altii, mai cu jumatate de gura, incearca sa spuna ceva, iar altii, fara nici o vorba, arata cu degetul spre mutrele zambitoare ale unora de pe afisele electorale
....www.vreaudreptate.ro ...........................................................................................................................................
Vineri, 15 Decembrie 2006 - 06:30 AM
Aleg.RO: Afacerile grase ale Primariei Voluntari
Publicat de: ---Romania Libera
Pentru cele 46 de hectare ramase din mosia Niculescu-Andronache, urmasii au cele mai impresionante acte de proprietate . Cu toate acestea, Primaria Voluntari a impartit terenul, cu de la sine putere, altor persoane pe care nu vor sa le nominalizeze. Terenul respectiv nu a fost niciodata luat de comunisti, ci dat doar (cu acte) in "folosinta provizorie". Cu toate acestea, Primaria Voluntari si IAS Mogosoaia nu vor sa-l restituie celor in drept. Prefectura, de 8 luni, nu da niciun raspuns contestatiilor urmasilor lui Niculescu-Andronache. Peste toate, pe terenul respectiv a aparut un minicartier de lux. Mosia familiei Niculescu-Andronache se intindea, in secolul al XIX-lea, de la nord de Manastirea Plumbuita si pana aproape de comuna Afumati. Si astazi avem un cartier care se numeste "Andronache", padurea "Andronache", care ajunge pana la marginea comunei Voluntari, si o sosea care se numeste tot "Andronache". Primele acte ale mosiei dateaza din 1872, eliberate de Tribunalul Ilfov, Sector II Civil si din 1894, eliberate de aceeasi instanta. Actele au fost pastrate de actualii urmasi ai familiei de boieri in stare exceptionala si se prezinta in forma unor planuri cadastrale vizate de instanta judecatoreasca. Istoria familiei pana la comunisti Andronache a avut doua fiice, mostenitoare ale mosiei. Una dintre fiice s-a casatorit cu maiorul Ioanin, iar cealalta cu generalul Vladoianu. Ambele familii s-au ingrijit de pamanturi si de taranii din zona. Ioanin si Vladoianu au ridicat biserica "Sfantul Gheorghe" din actualul cartier Andronache. Ctitorii au donat biserica Patriarhiei Romane. Au donat si 5 hectare de teren pentru cimitirul aflat astazi in apropierea comunei Voluntari. Generalul Vladoianu a avut un fiu, Nicolae. Acesta nu a urmat cariera militara, ci, o fire boema, a devenit scriitor si si-a daruit intreaga viata celebrului teatru "Alhambra". Si pe atunci teatrele nu aduceau niciun ban, ele trebuind sa fie sustinute. Nicolae Vladoianu a cheltuit foarte mult cu "Alhambra". Nu a fost in zadar, pentru ca pe scena teatrului au jucat toti marii actori ai perioadei interbelice. In 1947, intr-o acuta depresie, Nicolae Vladoianu se sinucide. In urma lui au ramas sotia Sofia si trei copii Đ Luca, Serban si Elena. Nicolae fusese bun prieten cu tenorul Ion Dacian, pe care il rugase candva sa aiba grija de familia lui, daca i se va intampla ceva. Dacian se tine de cuvant si devine ocrotitorul familiei. In 1954, cand sistemul comunist se instalase in deplinatatea lui, Dacian hotaraste sa se casatoreasca cu vaduva lui Vladoianu si sa-i infieze pe cei trei copii. Ei vor purta numele de Dacian-Vladoianu. Luca devine doctor, dar moare la numai 26 de ani. Si Serban s-a facut tot doctor si are astazi una dintre cele mai bune clinici de boli cardiace din Germania. Elena a facut balet de mica. A studiat la celebra scoala de balet din Leningrad si a ajuns una dintre cele mai bune balerine din Romania. Astazi este profesoara de balet. Comunistii nu au indraznit sa confiste mosia Pentru ca celebrul Ion Dacian era protectorul familiei Vladoianu, autoritatile comuniste nu au nationalizat mosia, asa cum au facut in celelalte cazuri. Totusi, pentru a se pune la adapost de o eventuala presiune a autoritatilor comuniste, mostenitorii lui Nicolae Vladoianu accepta sa dea terenul "in folosinta provizorie" fermei de stat "Rosia". Nicolae Vladoianu avusese 56 de hectare, dar vanduse 10 hectare pentru a sustine "Alhambra". Familia lui a dat, provizoriu, fermei "Rosia" o suprafata de 46 de hectare. Ministerul Agriculturii de atunci emite un act (nr. 551611) prin care pamantul Vladoienilor este preluat de ferma "Rosia". La 30 octombrie 1952 se semneaza un proces-verbal intre Primaria Raionului "1 Mai" (actualmente Primaria sectorului 2 Bucuresti) si reprezentantii fermei "Rosia" Pipera prin care ferma, in calitate de "primitor", preia cu titlu "provizoriu" proprietatea familiei Vladoianu. A fost consemnata si pozitia terenului: strada Popasului la nord, calea ferata Bucuresti-Constanta la sud, pepiniera Voluntari la est, ferma OCL Alimentara si strada Nita Pintea la vest. Terenul a fost in folosinta IAS Mogosoaia. In 1990 nu fusese atribuit niciunei alte persoane. Dupa Revolutie, mai rau ca in comunism In 1991, conform Legii 18, mostenitorii au primit 10 hectare din proprietatea lor, desi terenul nu fusese luat decat "in folosinta provizorie". Comuna Voluntari le-a dat, fizic, 0,5 hectare de teren, iar 9,5 hectare au ramas la IAS Mogosoaia, proprietarii devenind actionari la IAS, pana in 1997. In 1998, mostenitorii lui Vladoianu depun o cerere la Primaria sectorului 2 in care cer, conform Legii 147/1997, retrocedarea suprafetei de 36 de hectare, ramase din totalul de 46 de hectare. Primaria sectorului 2 nu a dat niciun raspuns. Mostenitorii au actionat primaria in instanta. Aici au aflat ca terenul nu mai este administrat de Primaria sectorului 2 (fost Raionul "1 Mai"), ci de comuna Voluntari. S-a efectuat o expertiza care a stabilit ca suprafata revendicata este, intr-adevar, administrata de Primaria Voluntari, ca nu a mai fost cultivata si ca nu exista constructii. Raportul expertizei este datat 3 martie 2005. Mostenitorii au depus la Primaria Voluntari, conform Legii 247/2005, o cerere de retrocedare a suprafetei de 35,7 hectare. Cererea a fost inregistrata cu numarul 40/25 august 2005. Actele depuse de mostenitori i-au uimit pe cei de la primarie. Este recunoscut, imediat, dreptul mostenitorilor asupra pamantului si li se propun despagubiri, conform HG 890/2005. Primaria Voluntari a motivat ca pamanturile au fost date altor persoane. Si nu s-a sinchisit sa explice conform caror legi a atribuit unor diferite persoane un teren care, de altfel, fusese dat comunistilor sub titlu de "folosinta provizorie". Primarul Florin Pandele nici nu a vrut sa stea de vorba cu mostenitorii Dacian-Vladoianu. Pe buna dreptate, revoltati, mostenitorii i-au transmis primarului Pandele "sa le dea despagubiri persoanelor care au primit ilegal terenurile". Fara a mai pune la socoteala ca Fondul Proprietatea este cea mai mare gogoasa a Romaniei moderne. La marginea dinspre Pipera (strada Popasului) a terenului a aparut un minicartier de vile cochete. Iar strada Popasului a inceput sa fie asfaltata, asa cum da bine pentru cartierele de lux. Cartierul a fost construit de firma Domusstil. Am incercat sa aflam de la cine a cumparat firma terenul. Am contactat firma la telefon si am fost plimbati la patru numere de telefon. In final am obtinut numarul departamentului juridic, ramanand sa vorbim cu Ancuta Anghelus, cea care ar fi cunoscut problema. Dar Ancuta Anghelus nu ne-a mai raspuns. Dacian-Vladoianu au depus o sesizare si la Prefectura Ilfov. In mai 2006, Prefectura le-a trimis o nota prin care anunta ca sesizarea fusese inregistrata. Si atat. Conform legii, Prefectura Ilfov ar fi trebuit sa dea curs sesizarii in cel mult 30 de zile de la primire. De opt luni, Prefectura tace si isi vede de ale ei. Punctele de vedere ale Primariei Voluntari si ale Prefecturii Ilfov Am incercat sa luam punctele de vedere ale autoritatilor implicate in caz. Primarul Florin Pandele, prima oara, nu stia despre ce era vorba, avand "mii de cazuri de acest fel". Dupa putin timp si-a amintit. Dar nu avea actele in fata. A chemat-o pe cea de la cadastru care cunostea povestea si avea si documentele. Respectiva doamna a incercat sa ne convinga ca primarul Pandele nu are niciun amestec in cazul mosiei Andronache, desi noi intrebaseram despre ce s-a facut vizavi de cererea mostenitorilor. In cele din urma, doamna de la cadastru ne-a spus ca cererea a fost discutata in Comisia Fondului Funciar si ca a fost recunoscut dreptul de proprietate. Dar cum orasul Voluntari nu mai are teren, se asteapta ca Administratia Domeniului Public sa rezolve treaba. Anume sa le dea mostenitorilor teren pe undeva prin tara. Si ca ar mai exista si varianta ca proprietarii de drept sa primeasca despagubiri la gogoasa Proprietatea, bineinteles. Primarul Pandele nu a stiut sa ne spuna de unde a cumparat firma Domusstil terenul pentru minicartierul de vile. La Prefectura, de asemenea, nu se cunostea cazul. Purtatoarea de cuvant a Prefecturii Ilfov a recunoscut ca mostenitorilor trebuia sa li se raspunda in termen de 30 de zile, dar ca Prefectura nu a facut-o. Trebuia sa sublinieze ca Prefectura a incalcat legea. Iar despre caz, a cerut sa trimitem o adresa oficiala cu intrebarile pe care le dorim. Iar raspunsul ar fi venit, probabil, tot in cateva luni. Si Primaria Voluntari, si Prefectura Ilfov incalca, flagrant, toate legile. Motivul nu poate sa fie altul decat imensa valoare a terenului pe care potentatii celor doua administratii o doresc in buzunarele lor. Iar dreptul sfant de proprietate ramane frumos pe hartia Constitutiei, pentru a impresiona tarile civilizate. Dupa cum se vede, Romania europeana si moderna, chiar si sub Basescu, a ramas aceeasi cacealma dintotdeauna